Comunicarea telefonica

De-a lungul timpului, Pamantul a avut mereu un rol determinant in dezvoltarea tehnologiilor de comunicare. In zilele noastre, satelitii si internetul permit comunicarea instantanee si la distante lungi, timp ce oamenii de stiinta urmaresc ca Pamantul sa continue si in viitor sa joace un rol vital in realizarea comunicarii.
Oamenii comunica in diverse moduri: prin expresia fetei, prin limbajul corporal, cum este, de exemplu, strangerea mainii, prin sunete cum este rasul, sau tipete. Oamenii comunica si prin mijloace mult mai complexe, prin limbaj, care cuprinde atat exprimarea verbala car si exprimarea scrisa, prin imagini, prin muzica.
In zilele noastre, comunicarea are ca suport diverse forme, de la carti la reviste si ziare, la telefon tv si radio, calculator, discuri, benzi. Insa secole de-a randul, comunicarea presupunea deplasare, iar zonele cu acces dificil precum muntii, deserturile sau intinderile mari de apa constituiau bariere in calea comunicarii. Mesajele orale puteau fi schimbate, uitate sau pur si simplu greu de inteles. Nu se stie cu exactitate cand au inceput sa se formeze limbile, dar in zilele noastre exista peste 3000 de limbi principale in lume, plus dialectele acestora. Insa se poate sa fi existat cu mult mai multe, care sa se fi stins de-a lungul timpului.
Odata cu dezvoltarea scrisului, trimiterea mesajelor la distante a devenit mai sigura si in acelasi timp si mai simpla. In acest mod nu exista riscul ca mesajele sa fie uitate, iar semnatura sau pecetele confereau siguranta. Vechii egipteni nu erau constienti de faptul ca au fost primii care au inceput sa strice echilibrul ecologic, defrisand zone imense de papirus.
Intre timp descoperirea unor noi teritorii, a inceput sa se reflecte in modificarea peisajului. Intinsurile de ghetari tundra sau deserturile erau putin interesante. Civilizatiile s-au dezvoltat avand la baza comunicarea, in zonele cele mai fertile, in zonele de campie, de-a lungul raurilor si al coastelor, unde traieste si azi mai mult de trei patrimi din populatia globului.
Intre zonele cele mai populate se gaseau trecatori montane, puncte strategige in vreme de razboi sau de migrari in masa. Trecatoarea Khyber, intre Afghanistan si Pakistan a reprezentat secole de-a randul o poarta care lega Europa si Orientul Mijlociu de subcontinentul Indian. Scena a multor importante batalii, aceasta trecatoare a fost traversata si de catre exploratori si comercianti, calare pe camile saumai apoi utilizand cai ferate si sosele.
Comunicarea scrisa s-a dezvoltat foarte rapid. In China si in Japonia au fost produse matrite de tiparit si simboluri inca din anul 1000i.Hr. La inceput cartile erau destinate doar celor privilegiati. Pigmentii sau cernelurile erau extrase din pamant sau din plante. In jurul anului 1447, germanul Johaness Gutenberg a inventat banda metalica mobila pentru tiparit, care a condus la o explozie a comunicarii scrise. Pa duri intregi au inceput sa fie taiate pentru fabricarea hartiei, fenomen care continua s azi, dar in mod controlat, dar cu efecte importante asupra reliefului. Astazi sunt alocate zone imense in America de Nord, in Scandinavia, in partea de Nord a Asiei si in unele zone din America de Sud pentru cultivarea unor specii de copaci speciali pentru fabricarea hartiei.
O comunicare la distanta rapida, eficienta si sigura nu a fost cu adevarat posibila pana in anul 1820. Peisajul a fost in continuare schimbat datorita noilor metode de constructii a tunelurilor si a viaductelor. Traversarea apelor ramanea insa un obstacol in calea comunicarii, singura metoda in acest sens ramanea transportul cu vaporul.
Urmatorul mare salt in dezvoltarea comunicatiilor a inceput odata cu inventarea telegrafului, in 1837, de catre englezii William Cooke si Charles Wheatstone, continua in anii 1840 de Samuel Morse cu codul inventat de el si apoi de inventarea telefonului in 1837, de catre Grahan Alexander Bell. Acum mesajele vorbite puteau fi transmise spontan pritr-un cablu. In acest moment a inceput dezvoltarea retelei de fire telefonice si odata cu instalarea lor, barierele la nivel de relief au devenit mai putim importante. Nici marile intinderi de apa nu mai constituiau o problema, datorita instalarii unei linii submarine; primul cablu transatlantic a fost instalat in 1866.
O alta data importanta in istoria comunicarii o reprezinta dezvoltarea transmisiilor radio fara fir, de catre Guglielmo Marconi. Acest sistem presupune instalarea pe stalpi, pe turnuri inalte sau pe dealuri, in locul firelor, a unor aeriale si receivere, care capteaza semnalele electromagnetice ale undelor radio.
Pentru transmiterea mesajelor radio transatlantice, Marconi a instalat un emitator in districtul Cornwall din Anglia, si receptorul in St. Jones din Newfoundland, ceea ce a micsorat distanta transatlantica, avand in vedere si curbura globului pamantesc, la 2700 de kilometri, distanta normala, masurata intre doua centre populate fiind de 4000 de kilometri.
De la lansarea primului satelit spatial, Sputnik, in 1957, a inceput era spatiala, care a adus sute de sateliti de comunicare, schimband tehnicile de transmisii radio, TV si telefonice in intreagalume.
Cu toate aceste descoperiri ale omenirii, Pamantul continua sa joace un rol primordial in comunicare prin forta gravitationala care atrage toti acesti sateliti, mentinandu-i pe orbita corecta. Rachetele care lanseaza satelitii se desprind inspre Est, directia in care se roteste Pamantul, ceea ce ajuta la atingerea vitezei orbitale corecte. Fara indoiala oamenii de stiinta vor continua sa caute metode prin care Pamantul sa poata contribui la dezvoltarea comunicarii umane in viitor.

Cum trebuie sa se desfasoare o conversatie

Reguli pentru reusita conversatiei Pericolul care ameninta orice adunare, in jurul mesei familiale ca si la cea mai selecta receptie, este plictiseala. Remediul cel mai sigur impotriva ei este conversatia. Care este secretul conversatiei? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile? Nu, din pacate! Nu poti patrunde dintr-o data in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie, iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridiculului, trebuie sa urmam un drum ale carui principale etape sunt tactul, discretia, atentia, insufletirea, umorul, cultura, politetea si sinceritatea. Apar aici, ca in aproape toate manifestarile vietii in comun, cel putin doua atitudini gresite. Exista unele persoane foarte sigure pe ele, care polarizeaza conversatia, imbatindu-se cu propriile lor cuvinte, vorbind fara incetare si interzicindu-le celorlalti orice participare la discutie. La cealalta extrema se situeaza tacutii, timizii, cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si spuna vreo parere; adeptii vesnicului “Aveti dreptate” sau ai mai noului “Corect!”. Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist: “In orice conversatie, sunt doua feluri de indivizi: pisalogii si victimele.” Arta conversatiei nu se invata ca formulele matematice. Ea este dobindita mai degraba ca o limba straina, respectind anumite reguli si exersind-o la nesfirsit. Voi da in continuare citeva dintre aceste reguli, dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa hotariti daca ele va ajuta sa va comportati agreabil intr-o societate.
Invitam numai medici ?
Nici o conversatie generala intre zece sau douasprezece persoane nu se poate prelungi multa vreme. De aceea, o gazda trebuie sa-si grupeze musafirii dupa anumite criterii. La acest lucru trebuie sa ne gindim inca din momentul in care facem invitatiile. Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi hobby. Daca sunt medici vor aborda, fara indoiala, subiecte de interes comun, adica medicale. De asemenea, daca invitam numai profesori si, mai mult, acestia sunt colegi la aceeasi scoala, discutia se va invirti in jurul meseriei ce le acapareaza toate gindurile. Sa ne imaginam ca din greseala – caci este o greseala – am invitat si un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert, acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua, vor inventa un motiv ca sa plece. Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici cancanurile din cancelarie si nici profilaxia cancerului, de exemplu, care au fost discutate cu aprindere toata seara.
Musafiri de diverse profesii
Dar viata sociala ne pune in situatia sa avem si relatii cu oameni din diferite domenii de activitate, cu diverse preocupari. De aceea, de multe ori, suntem gazde ale unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti in discutii placute, accesibile tuturor. Sa nu vise para o exagerare, dar rolul nostru, cind suntem gazde, nu este departe de acela al unui regizor. Subiectele profesionale nu trebuie sa acapareze conversatia, pentru ca scopui ei este altul – acela de a afla lucruri noi, de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa inceapa cu relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale vietii.
Subiecte tabu si gafe
Exista subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre ele, si nu cel mai putin important, este cel al banilor. Daca e permis sa vorbesti la o petrecere despre pretul unei calatorii, este o gafa sa discuti despre pretul unui cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plingi de lipsa banilor, de necazurile din familie sau de la serviciu. In plus, e si inutil – nimeni nu-ti va rezolva problemele. Vei fi doar compatimit si te vei pune intr-o situatie umilitoare. Tot gafa e ca la o petrecere sa ceri consultatii cuiva cu o anumita meserie. Nici un bancher nu-ti va indica cel mai bun plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceeasi casa cu tine. Nimic nu-l va constringe sa-ti dea informatiile pe care banca sa le cumpara cu bani grei. Cei mai rai dintre toti sunt bolnavii eterni, pentru care o consultatie este oricind bine venita, uitand ca nici un medic nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii. In plus, nimeni nu va fi fericit sa dea consultatii in timpul liber. Daca are unor, ar putea reactiona ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul dat cu ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie: “Cu placere, doamna, binevoiti sa va dezbrocati!” Aproape orice medic, avocat sau profesor poate sa va relateze una sau doua intimplari care ilustreaza mania multor oameni de a amesteca viata profesionala cu timpul liber cind sunt intr-o societate. Banii, grijile familiare sau profesionale, consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. Alte subiecte tabu sunt politica si religia, amindoua fiind legate de opinii prea ferm conturate in mintea omului pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare far riscul de a ajunge la cearta. Si una, si cealalta tin de pregatirea si intelectul omului, variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi, in cazul unor discutii aprinse, sa urmam exemplul celor care nu-si pierd cumpatul. In acelasi timp, rolul gazdei sau, in absenta ei, al altui invitat este sa schimbe subiectul. Sa retinem, in concluzie, cai reusita unei petreceri depinde de talentul de a-si alege musafirii. Sa nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cunoscutii nostri, apartinind unor medii total diferite, numai ca sa scapam de niste obligatii. Sa fim atenti si la virsta invitatilor. Cind facem invitatiile, e bine sa precizam fiecarui musafir in parte cine mai vine.
A sti sa asculti
Trebuie sa fii intotdeauna atent la ceea ce ti se spune, astfel incit sa nu-ti pui interlocutorul in inferioritate, chiar daca esti mai instruit sau mai informat decit el. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt. Oricit de paradoxal ar parea, in acest “joc” poti capata reputatia unui cozeur stralucit. De ce? Pentru ca a sti sa asculti este o arta, dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi e o dovada de intelepciune.
Dialogul surzilor
Este foarte bine sa respecti opinia celuilalt, chiar daca difera de a ta, deoarece s-ar putea sa fie intemeiata. Asta nu inseamna sa renunti automat la propria-ti opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramine deschis, iar dialogul unica modalitate de a-l elucida, cu conditia sa nu devina un dialog al surzilor. Nimic nu te impiedica sa-ti sustii idea in cadrul discutiei. Dar fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul “Aiurea!”, “Nici vorba!”, “Va inselati” sau “Ce prostie!”. Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina. Este mai potrivit sa spuneti: “Iertati-ma, domnule, dar asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta.” In orice caz, sa nu ne intrerupem interlocutorul. Cel care o face nu este mai putin vinovat decit cel care vorbeste tot timpul.
Cine ne sunt interlocutorii?
Sa fim atenti si cu cine stam de vorba. Sa nu discutam cu oricine, fara discernamant, anumite subiecte, deoarece riscam ca spalatoreasa noastra, o femeie foarte cumsecade de altfel, sa umple tirgul cu necazurile noastre! Daca se intimpla sa ne aflam intr-o societace alcatuita din persoane cu un nivel mai inalt de pregatire decit al nostru, prudent este sa nu deschidem gura; cel putin nu riscam sa ne facem de ris! Am asistat cindva la urmatoare intimplare amuzanta: intr-un grup de intelectuali ce se plingeau de lipsa de spatiu din apartamentele de bloc, nimerise o tinara mai putin scolita, care s-a simtit in drept sa intervina: “Da, aveti dreptate, si la noi e inghesuiala in bucatarie, unul intra, altul iese – e pur si simplu, cum sa va spun… un trafic de influenta!” Tinara, coplesita de discutia elevata ce avusese loc pina atunci, a gasit prilejul sa plaseze un “radical”, cum spune omul simplu.
Complimentele
Micile complimente intretin conversatia, asa cum micile cadouri intretin prieteniile. Nu este o ipocrizie sa-i faci un compliment stapinei casei asupra gustului bun de mincarii, chiar daca nu a gatit-o ea. Dar sa-i spui unei femei de saizeci de ani ca ai luat-o drept fiica ei nu este un compliment, ci o impolitete. Tot atit de nepotrivit ar fi sa-i spui gazdei: “Minunat acest portelan. Cred ca v-a costat destul de mult!” A cersi complimente. A face complimente exagerate este o lipsa de tact, dar a cere sa ti se faca este o dovada de prostie. Intilnim deseori persoane avide de complimente, carora expresia englezeasca to fish for compliments (a cersi complimente) li se potriveste foarte bine. Cum sa reactiona? Pur si simplu vom evita cu abilitate sa le acordam, evitand astfel sa fim caraghiosi la rindul nostru. Cel avid de complimente va deschide discutia pe o tema care-l avantajeaza. Neintrind noi in “joc”, discutia va deveni monolog si prietenul nostru va sfirsi prin a se lauda singur. Exista in fiecare dintre noi tendinta de a ne autocaracteriza. Adesea auzim persoane care se simt datoare sa spuna: “eu sunt un om foarte corect”; “eu sunt foarte cinstit si discret”; “eu sunt foarte punctual”; “eu sunt foarte bun in meseria mea.” Dorind sa ne ofere imaginea totala a “personalitatii” lor, o completeaza cu ceea ce ei vor numi “cusururi”: “Dar am si defecte: sunt prea bun, prea naiv” etc. Unii se lauda singuri, negind ca o fac: “Nu ca ma laud, dar ma imbrac foarte bine…” Insuportabile fiinte! Sa-i lasam pe ceilalti sa ne aprecieze – dupa fapte, si nu dupa “sugestiile” noastre. Aceasta categorie de oameni ce tin sa se prezinte singuri nu obtin increderea celor din jur; dimpotriva, ei trezesc suspiciunea.